• 987

    ★ Scrisoarea ★

    Theatre
  • When
    10 Decembrie 20:00 - 22:00
  • Scrisoarea
    după O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale
    Regia: Horaţiu Mălăele
    Scenografie: Maria Miu
    Muzica: Răzvan Diaconu
    Asistent Scenografie: Iza Tartan

    Cu:
    Mircea Rusu ,Horaţiu Mălăele ,Marian Râlea, Mihai Calota, Virgil Ogășanu, Marius Rizea, Eduard Adam , Mihai Constantin, Marcelo Sebastian Cobzariu , Raluca Petra , Victoria Dicu

    Un celebru text clasic, acum într-o adaptare liber-schimbistă şi o viziune regizorală ultra-progresistă. O lume "caraghioază" şi "nifilistă" - copie fidelă a realităţii noastre - îşi nutreşte emoţiunile cu politică şi sex. Un spectacol curat Mălăele, o mare comèdie, cum n-a mai văzut Capitala, cu moftangiii şi faliţii ei.

    ★★★★★ " Horaţiu Mălăele îşi poate permite şi asuma luxul de a realiza un scenariu după "O scrisoare pierdută", căruia îi pune titlul "Scrisoarea". Însă, nu vă speriaţi, rezultatul nu e o bazaconie în căutarea cu orice preţ a insolitului, ci un galop de sănătate, un circuit dens, intens şi coerent în istoria de amor şi intrigă politică, aşa cum o ştim. Cu alte cuvinte, un Caragiale adevărat, autentic, by Horaţiu Mălăele. Rezultatul este un spectacol cu o puternică personalitate, cu o plastică impresionantă şi o atentă construcţie comică."
    Răzvana Niţă/ PORT.ro

    ★★★★★ "Scrisoarea pierdută" a lui Caragiale devine și "Scrisoarea" lui Horațiu Mălăele, recitită în cheie regizorală nouă, dar fără a părăsi tiparul impus de autor. (...) Mălăele a eliminat lungile tirade ale politicienilor (oricum, le vedem în fiecare zi în Parlament și la televizor...), în schimb, a insistat mai mult asupra creionării personajelor, definite, în primul rând, prin burți direct proporționale cu înălțimea poziției sociale. (...) E drept, lumea lui Caragiale, ca și lumea noastră, este una destul de tristă și rea, dar Mălăele reușește să vorbească despre ea fără patimă, fără venin, fără încrâncenare, cu o detașare olimpiană, reconfortantă. Cât despre poantele lui specifice, care străbat spectacolul de la început până la sfârșit, te lăsăm, iubite spectator, să te delectezi descoperindu-le singur."
    Gabriela Hurezean

    ★★★★★ "(...) personajele caragialiene şi replicile lor trimit către realitatea din afara teatrului - de data aceasta democratică, nu totalitară - pe care o desfac şi o traduc plastic. Un Trahanache al doilea, dar deloc mai prost, ci upgradat, după cum se ştie, cu Caţavencu, este Agamemnon Dandanache, jucat memorabil de Mălăele. (...) Idiotul suprem al piesei, cum l-au văzut mulţi, e de fapt cel mai lucid interpret al realităţii în care se mişcă şi în care lihniţii vor să devină şi ei graşi. (...) Burţile sînt invidiabile, văzute de jos; şi destul de stînjenitoare, văzute de sus. Marii combinatori şi cîştigători nu au nici burdihane pe care să le vază cetăţenii, nici scrisori de pierdut.(...). Mergeţi la Naţional să-i vedeţi".
    Daniel Cristea Enache