Rock VS cenzură în comunism


Data și ora:
Gazdă:

Calea Victoriei, București, Romania
Organizator:

Despre

Joi, 20 aprilie, de la 19:30, la Green Hours, ne întâlnim să discutăm în jurul cărții „Rock sub seceră și ciocan”, de Nelu Stratone, despre ce a însemnat cu adevărat cenzura artei în timpul comunismului și cum fenomenul rock a supraviețuit acesteia.

Pe lângă autor, denumit „omul-enciclopeie” al rockului românesc, vor participa la dezbatere eroi ai unor formații care au trăit pe viu abuzurile autorităților asupra libertății de exprimare: Iulian Vrabete, Ovidiu Lipan „Țăndărică, „Othelo” Florentin Milcoff, Costin Petrescu, Mircea Florian și Mircea Vintilă. Lor li se va alătura jurnalistul Liviu Mihaiu, un susținător puternic al cărții lui Nelu, și moderatorul serii, scriitorul și editorul proiectului Hyperliteratura, Andrei Ruse.

Care au fost momentele cele mai grele din comunism pentru rock? Cu se manifesta exact cenzura și ce însemna să nu te conformezi sistemului? Cum reușeau artiștii să se ascundă și să supraviețuiască regimului dinainte de 1989, dar și ce au pățit cei care au fost pedepsiți? Acestea și nenumărate alte subiecte sunt numai câteva lucruri despre care vom afla joi seara la Green Hours.

***

Despre cartea „Rock sub seceră și ciocan”:
Hyperliteratura.ro/produs/rock-sub-secera-si-ciocan

ROCK SUB SECERĂ ȘI CIOCAN este prima parte din cronica muzicii rock în România, scrisă de Nelu Stratone, în care acesta analizează detaliat fenomenul rock în perioada comunistă, între 1961 și 1989.

Vei găsi în această carte în primul rând o poveste despre libertate într-un regim autoritar care a încercat să sufoce cu orice prilej și prin orice mijloace exprimarea ei, vei întâlni eroi și trădători, orgolii și prietenii, vei zâmbi cel mai probabil la ingeniozitatea și creativitatea cu care au depășit barierele vremii rockării de-atunci, vei ofta la abuzurile și deciziile nedrepte ale sistemului, regretând câte lucruri extraordinare s-au pierdut prin cenzură și interziceri, nu în ultimul rând vei cunoaște istoria celor mai cunoscute formații și a celor mai cunoscuți artiști care au marcat cultura noastră muzicală și pe care nu avem dreptul să-i uităm sau să nu le spunem mai departe „pățaniile”, dacă nu pentru memoria noastră colectivă, măcar pentru identitatea fiecăruia dintre noi.